- Ordonanţa 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea 233/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Actele normative care reglementează activitatea de soluţionare a petiţiilor sunt :
Prin petiție se înţelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societatilor naţionale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituții publice.
Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează.
În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorităţi sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite.
Dacă după trimiterea raspunsului se primește o noua petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greşit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Termenul general de soluționare a petițiilor este de 30 de zile de la data înregistrării.
În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității publice poate prelungi acest termen cu cel mult 15 zile. În cazul în care petițiile se primesc de la o altă autoritate ori instituție publică, curge un nou termen de 30 de zile.
Petițiile care intră în competenta de soluționare a altor autorități ori instituții publice, se trimit acestora în termen de 5 zile de la înregistrare.